antonimic - explicat in DEX

antonimic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ANTONÍMIC, -Ă, antonimici, -ce, adj. care se află în raport de antonimie, referitor la antonimie. – Din fr. antonymique.

antonimic (Dicționar de neologisme, 1986)
ANTONÍMIC, -Ă adj. Referitor la antonime. [Cf. germ. antonymisch].

antonimic (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ANTONÍMIC, -Ă adj. referitor la antonime; în raport de antonimie. (< fr. antonymique)

antonimic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
*antonímic (an-to-/ant-o-) adj. m., pl. antonímici; f. antonímică, pl. antonímice

antonimic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ANTONÍMIC, -Ă, antonimici, -ce, adj. Care se află în raport de antonimie, referitor la antonimie. — Din fr. antonymique.