antologie - explicat in DEX

antologie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ANTOLOGÍE, antologii, s. f. Culegere de lucrări reprezentative, alese dintr-unul sau din mai mulți autori, dintr-una sau din mai multe opere; florilegiu, crestomație. – Din fr. anthologie.

antologie (Dicționar de neologisme, 1986)
ANTOLOGÍE s.f. Culegere de texte alese dintr-unul sau din mai mulți autori. [Gen. -iei. / cf. fr. anthologie, it. antologia, lat., gr. anthologia < anthos – floare, legein – a alege].

antologie (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
antologíe (antologíi), s. f. – Culegere, florilegiu. Fr. anthologie, din gr. ἀνυολογία. – Der. antologic, adj. Din aceeași familie, antologhion, s. n. (culegere de imnuri), din ngr. ἀνυολόγιον (Gáldi 148).

antologie (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ANTOLOGÍE s. f. 1. culegere de texte alese, valoroase, dintr-unul sau mai mulți autori. 2. studiu sistematic al florilor. (< fr. anthologie, lat., gr. anthologia)

antologie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ANTOLOGÍE, antologii, s. f. Culegere de lucrări alese dintr-unul sau mai mulți autori. – Fr. anthologie (< gr.).

antologie (Dicționaru limbii românești, 1939)
*antologíe f. (vgr. anthología, d. ánthos, floare, și légo, culeg). Culegere de bucățĭ din operele scriitorilor celebri (lat. florilégium). V. catalecte.

antologie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
antologíe s. f., art. antología, g.-d. art. antologíei; pl. antologíi, art. antologíile

antologie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
antologie f. culegere de poezii.

antologie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ANTOLOGÍE, antologii, s. f. Culegere de lucrări reprezentative, alese dintr-unul sau din mai mulți autori; florilegiu, crestomație. — Din fr. anthologie.