antiteză (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ANTITÉZĂ, antiteze, s. f. 1. Opoziție dialectică între două fenomene, idei, judecăți etc. ♦ Figură de stil bazată pe opoziția dintre două idei, fenomene, situații, personaje, expresii etc., care se pun reciproc în relief.
2. (
Fil.) Momentul al doilea al triadei teză-antiteză-sinteză, care neagă teza. – Din
fr. antithèse.