antitetic - explicat in DEX

antitetic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ANTITÉTIC, -Ă, antitetici, -ce, adj. Care conține o antiteză; care folosește antiteze. – Din fr. antithétique.

antitetic (Dicționar de neologisme, 1986)
ANTITÉTIC, -Ă adj. Care conține o antiteză; care folosește antiteze. { < fr. antithétique].

antitetic (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ANTITÉTIC, -Ă adj. care conține o antiteză; opus; care folosește antiteze. (< fr. antithétique)

antitetic (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ANTITÉTIC, -Ă, antitetici, -e, adj. Care conține o antiteză; care folosește antiteze. Expresii antitetice. – Fr. antithétique.

antitetic (Dicționaru limbii românești, 1939)
*antitétic, -ă adj. (vgr. antithetikós). Relativ la antiteză.

antitetic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
antitétic adj. m., pl. antitétici; f. antitétică, pl. antitétice

antitetic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ANTITÉTIC, -Ă, antitetici, -ce, adj. Care conține o antiteză; care folosește antiteze. — Din fr. antithétique.