antiton (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ANTITÓN s. n. Emulsie constituită din ulei de in, gumă arabică și acid fosforic, folosită în tipografie pentru combaterea fenomenului de tonare. –
Anti- +
ton.antiton (Dicționar de neologisme, 1986)ANTITÓN s.n. (
Poligr.) Emulsie formată din ulei de in, gumă arabică și acid fosforic, folosită pentru combaterea fenomenului de tonare. [Et. incertă].
antiton (Marele dicționar de neologisme, 2000)ANTITÓN s. n. (poligr.) emulsie din ulei de in, gumă arabică și acid fosforic, folosită pentru combaterea fenomenului de tonare. (< anti- + ton/are/)
antiton (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)antitón s. n.antiton (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ANTITÓN s. n. Emulsie constituită din ulei de in, gumă arabică și acid fosforic, folosită în tipografie pentru combater
ea fenomenului de tonare. —
Anti + ton.