antetrupiță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ANTETRÚPIȚĂ, antetrupițe, s. f. Piesă la plugurile perfecționate, cu ajutorul căreia se răstoarnă brazdele. –
Ante- +
trupiță.antetrupiță (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ANTETRÚPIȚĂ, antetrupițe, s. f. Piesă la plugurile perfecționate, cu ajutorul căreia se obține o răsturnare perfectă și totală a brazdei. – Din
ante- +
trupiță.antetrupiță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)antetrúpiță (-te-tru-) s. f.,
g.-d. art. antetrúpiței; pl. antetrúpițeantetrupiță (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ANTETRÚPIȚĂ, antetrupițe, s. f. Piesă la plugurile perfecționate, cu ajutorul căreia se răstoarnă brazdele. —
Ante- + trupiță.