antevorbitor - explicat in DEX

antevorbitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ANTEVORBITÓR, -OÁRE, antevorbitori, -oare, s. m. și f. Persoană care a vorbit, într-o adunare publică, înaintea altor persoane. – Ante- + vorbitor (după germ. Vorredner).

antevorbitor (Dicționar de neologisme, 1986)
ANTEVORBITÓR, -OÁRE s.m. și f. Persoană care vorbește într-o adunare publică, considerată în raport cu cei care iau cuvântul ulterior. [< ante- + vorbitor, după germ. Vorredner].

antevorbitor (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ANTEVORBITÓR, -OÁRE s. m. f. vorbitor care precedă într-o adunare alt vorbitor. (după germ. Vorredner)

antevorbitor (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ANTEVORBITÓR, -OÁRE, antevorbitori, -oare, s. m. și f. Persoană care vorbește într-o adunare publică, considerată în raport cu cei care iau cuvântul ulterior. – Din ante- + vorbitor (după germ. Vorredner).

antevorbitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
antevorbitór s. m., pl. antevorbitóri

antevorbitor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ANTEVORBITÓR, -OÁRE, antevorbitori, -oare, s. m. și f. Persoană care a vorbit, într-o adunare publică, înaintea altor persoane. — Ante- + vorbitor (după germ. Vorredner).