antet (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ANTÉT, anteturi, s. n. Indicație tipărită în partea de sus a unei foi de hârtie sau a unui plic, cuprinzând numele, adresa etc. unei instituții sau ale unei persoane. – Din
fr. en-tête.antet (Dicționar de neologisme, 1986)ANTÉT s.n.
1. Indicație (de obicei tipărită) aflată în partea de sus a unei hârtii sau a unui plic, conținând numele, adresa etc. ale unei instituții sau ale unei persoane.
2. Cap de coloană al unui formular, cuprinzând indicații asupra datelor de completat. [Pl.
-turi, -te / < fr.
en-tête – în frunte].
antet (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)antét (-turi), s. n. – Indicație tipărită în partea de sus a unei foi de hîrtie sau a unui plic, cuprinzînd numele, adresa unei instituții sau persoane.
Fr. en-tête.antet (Marele dicționar de neologisme, 2000)ANTÉT s. n. indicație (tipărită) în partea de sus a unei hârtii, a unui plic, conținând numele, adresa etc. ale unei instituții, întreprinderi sau persoane; header. (< fr.
en-tête)
antet (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ANTÉT, anteturi, s. n. Indicație tipărită în partea de sus a unei hârtii sau a unui plic, conținând numele, adresa etc. unei instituții sau ale unei persoane. –
Fr. en-tête.antet (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!antét s. n.,
pl. antéturi/antéteantet (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ANTÉT, anteturi, -e, s. n. Indicație tipărită în partea de sus a unei foi de hârtie sau a unui plic, cuprinzând numele, adresa etc. unei instituții sau unei persoane. [
Pl. și:
antete] — Din
fr. en-tête.