antetitlu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ANTETÍTLU, antetitluri, s. n. Text care apare înaintea titlului propriu-zis al unei lucrări, cuprinzând numele instituției sub ale cărei auspicii apare cartea, numărul seriei, numele colecției etc. –
Ante- +
titlu.antetitlu (Dicționar de neologisme, 1986)ANTETÍTLU s.n. Datele înscrise înaintea titlului unei cărți, cuprinzând denumirea instituției care s-a ocupat de întocmirea ei. [<
ante- +
titlu, după fr.
avant-titre].
antetitlu (Marele dicționar de neologisme, 2000)ANTETÍTLU s. n. text înaintea titlului unei cărți, denumirea instituției sub egida căreia apare, numărul seriei, numele colecției etc. (după fr.
avant-titre)
antetitlu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)antetítlu (-ti-tlu) s. n.,
art. antetítlul; pl. antetítluriantetitlu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ANTETÍTLU, antetitluri, s. n. Text care apare înaintea titlului propriu-zis al unei lucrări, cuprinzând numele instituției sub ale cărei auspicii apare cartea, numărul seriei, numele colecției etc. —
Ante- + titlu.