anoxemie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ANOXEMÍE s. f. (Rar) Lipsă a unei bune oxigenări a sângelui. – Din
fr. anoxémie.anoxemie (Dicționar de neologisme, 1986)ANOXEMÍE s.f. (
Biol.) Lipsă a unei bune oxigenări a sângelui. [Gen.
-iei. / < fr.
anoxémie, cf. gr.
an – fără,
oxys – viu,
haima – sânge].
anoxemie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)anoxemíe (a-no- / an-o-) s. f., art.
anoxemía, g.-d.
anoxemíi, art.
anoxemíeianoxemie (Marele dicționar de neologisme, 2000)ANOXEMÍE s. f. oxigenare insuficientă a organismului. (< fr.
anoxémie)
anoxemie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ANOXEMÍE s. f. Lipsă a unei bune oxigenări a sângelui. — Din
fr. anoxémie.