anoxie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ANOXÍE s. f. Tulburare patologică provocată de scăderea, sub valorile normale, a oxigenului din țesuturile organismului, de diminuarea circulației sangvine etc. – Din
fr. anoxie.anoxie (Dicționar de neologisme, 1986)ANOXÍE s.f. (
Biol.) Lipsă a oxigenului din anumite țesuturi, în medii de cultură sau în aer. [Gen.
-iei. / < fr.
anoxie].
anoxie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)anoxíe (a-no- / an-o-) s. f., art.
anoxía, g.-d.
anoxíi, art.
anoxíeianoxie (Marele dicționar de neologisme, 2000)ANOXÍE s. f. lipsă a oxigenului din țesuturile organismului; hipoxie. (< fr.
anoxie)
anoxie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ANOXÍE s. f. Tulburare patologică provocată de scăderea, sub valorile normale, a oxigenului din țesuturile organismului, de diminuarea circulației sangvine etc. — Din
fr. anoxie.