anonim - explicat in DEX

anonim (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ANONÍM, -Ă, anonimi, -e, adj., subst. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) cu nume necunoscut, (persoană) care-și tăinuiește numele. 2. Adj. (despre un text, o operă) Al cărui autor nu este cunoscut. 3. S. f. Scrisoare nesemnată. 4. Adj. Fig. Care rămâne neștiut, necunoscut; fără personalitate. ♦ Societate (anonimă) pe acțiuni = întreprindere industrială, comercială sau financiară capitalistă, formată prin asocierea capitalului mai multor acționari. – Din fr. anonyme, lat. anonymus.

anonim (Dicționar de neologisme, 1986)
ANONÍM, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care nu-și indică numele; fără nume, al cărui nume este necunoscut; (text, operă de artă) al cărui autor nu este cunoscut. ◊ Societate anonimă = întreprindere capitalistă formată prin asocierea mai multor acționari. ♦ (Fig.) Neștiut, necunoscut. // s.f. Scrisoare nesemnată. [< fr. anonyme, cf. lat. anonymus, gr. anonymos < an – fără, onoma – nume].

anonim (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ANONÍM, -Ă I. adj., s. m. f. (cel) care nu-și indică numele; fără nume. II. adj. 1. (despre un text, o operă) cu autor necunoscut. 2. societate ~ă = întreprindere capitalistă prin asocierea mai multor acționari. 3. (fig.) neștiut, necunoscut; lipsit de personalitate, obscur. III. s. f. scrisoare nesemnată. (< fr. anonyme, lat. anonymus)

anonim (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ANONÍM, -Ă, anonimi, -e, adj. (Despre persoane) Care nu-și dă pe față numele; al cărui nume rămâne necunoscut; (despre un text) fără nume de autor. ♦ (Substantivat, f.) Scrisoare nesemnată. ♦ Fig. Neștiut, necunoscut. ♦ Societate anonimă = societate reprezentând principala formă de organizare a întreprinderilor capitaliste, alcătuită prin asocierea mai multor acționari. – Fr. anonyme (lat. lit. anonymus).

anonim (Dicționaru limbii românești, 1939)
*anoním, -ă adj. (vgr. anónymos, d. an-, fără, și ónyma, ónoma, nume. V. onomastic, pseŭdonim). Care nu poartă numele autoruluĭ: scriere anonimă. Care-și ascunde numele: denunțător anonim. Subst. Persoană care-și ascunde numele: un anonim. Fig. Iron. Un ilustru necunoscut. Com. Societate anonimă, fără nume social (fără numele acționarilor, cu acțiunĭ de obiceĭ la purtător și transmisibile fără amestecu administratorilor, ĭar asociațiĭ răspunzătorĭ numaĭ pentru sumele vărsate de eĭ). Adv. Fără iscălitură: a scrie anonim.

anonim (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!anoním (a-no-/an-o-) adj. m., s. m., pl. anoními; adj. f., s. f. anonímă, pl. anoníme

anonim (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
anonim a. fără nume sau cu nume necunoscut: pamflet anonim. ║ n. anonimat: păstrează anonimul.

anonim (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ANONÍM, -Ă, anonimi, -e, adj., s. m., s. f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) cu nume ne­cunoscut, (persoană) care-și tăinuiește numele. 2. Adj. (Despre un text, o operă) Al cărui autor nu este cunoscut. ◊ Societate anonimă pe acțiuni v. societate. 3. S. f. Scrisoare nesemnată. 4. Adj. Fig. Care rămâne neștiut, necunoscut; fără personalitate. – Din fr. anonyme, lat. anonymus.