anonimat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ANONIMÁT s. n. Starea celui anonim (
1). – Din
fr. anonymat.anonimat (Dicționar de neologisme, 1986)ANONIMÁT s.n. Situația celui anonim. [< fr.
anonymat].
anonimat (Marele dicționar de neologisme, 2000)ANONIMÁT s. n. situația celui anonim; incognito. (< fr.
anonymat)
anonimat (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ANONIMÁT s. n. Starea celui anonim. –
Fr. anonymat.anonimat (Dicționaru limbii românești, 1939)*anonimát n., pl.
e (d.
anonim; fr.
anonymat). V.
sinonimie). Caracteru de a fi anonim:
un autor care-și păstrează anonimatu.anonimat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!anonimát (a-no-/an-o-) s. n.anonimat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)anonimat n. calitatea anonimului.
anonimat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ANONIMÁT s. n. Situația celui anonim (
1). — Din
fr. anonymat.