aniversar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ANIVERSÁR, -Ă, aniversari, -e, adj. Care amintește de un eveniment petrecut la aceeași dată cu unul sau mai mulți ani în urmă. – Din
fr. anniversaire, lat. anniversarius.aniversar (Dicționar de neologisme, 1986)ANIVERSÁR, -Ă adj. Care amintește de un eveniment petrecut în trecut la aceeași dată. V.
comemorativ. [< fr.
anniversaire, lat.
anniversarius <
annus – an,
vertere – a întoarce].
aniversar (Marele dicționar de neologisme, 2000)ANIVERSÁR, -Ă adj. care amintește de un eveniment petrecut la aceeași dată; care revine în fiecare an. (< fr.
anniversaire)
aniversar (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ANIVERSÁR, -Ă, aniversari, -e, adj. Care amintește de un eveniment petrecut la aceeași dată, cu unul sau mai mulți ani în urmă. –
Fr. anniversaire (
lat. lit. anniversarius).
aniversar (Dicționaru limbii românești, 1939)*aniversár, -ă adj. (lat.
anniversarius, d.
annus, an, și
vértere, a întoarce). Care aduce aminte un eveniment care a fost în aceĭașĭ zi, dar cu un an saŭ maĭ mulțĭ în ainte [!]. S. f., pl.
e. Ceremonie comemorativă:
a sărba [!] aniversara [!] (adică
ziŭa aniversară)
a uneĭ nașterĭ, a uneĭ victoriĭ. – Fals
aniversare, pl.
ărĭ, ca cum ar fi un infinitiv.
aniversar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)aniversár adj. m.,
pl. aniversári; f. aniversáră, pl. aniversáreaniversar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)aniversar a. ce revine, ce se ține pe fiecare an la zile fixe:
serbare aniversară.aniversar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ANIVERSÁR, -Ă, aniversari, -e, adj. Care amintește de un eveniment petrecut la aceeași dată cu unul sau mai mulți ani în urmă. — Din
fr. anniversaire, lat. anniversarius.