aniversa (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ANIVERSÁ, aniversez, vb. I.
Tranz. A sărbători împlinirea unui număr de ani de la data la care s-a petrecut un eveniment. – Din
aniversar (derivat regresiv).
aniversa (Dicționar de neologisme, 1986)ANIVERSÁ vb. I. tr. A sărbători împlinirea unui număr de ani de la data când s-a petrecut un eveniment, un fapt etc. [<
aniversare].
aniversa (Marele dicționar de neologisme, 2000)ANIVERSÁ vb. tr. a sărbători împlinirea unui număr de ani de la data când s-a petrecut un eveniment. (< aniversar)
aniversa (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ANIVERSÁ, aniversez, vb. I.
Tranz. A sărbători împlinirea unui număr de ani de la data la care s-a petrecut un eveniment. – Din
aniversar.aniversa (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)aniversá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
aniverseázăaniversa (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ANIVERSÁ, aniversez, vb. I.
Tranz. A sărbători împlinirea unui număr de ani de la data la care s-a petrecut un eveniment. — Din
aniversar (derivat regresiv).