aniversare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ANIVERSÁRE, aniversări, s. f. Faptul de
a aniversa; zi în care se aniversează un eveniment. [
Var.:
aniversáră s. f.] – Din [zi]
aniversară (prin confuzie cu infinitivele lungi în
-are).
aniversare (Dicționar de neologisme, 1986)ANIVERSÁRE s.f. Zi în care se aniversează un eveniment; sărbătorire a împlinirii unui număr de ani de la un eveniment. [Var.
aniversară s.f. / cf. fr.
anniversaire].
aniversare (Marele dicționar de neologisme, 2000)ANIVERSÁRE s. f. faptul de a aniversa; zi în care se aniversează ceva. (< aniversa)
aniversare (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ANIVERSÁRE, aniversări, s. f. Faptul de
a aniversa; zi în care se aniversează un eveniment. [
Var.:
aniversáră s. f.]
aniversare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)aniversáre s. f.,
g.-d. art. aniversắrii; pl. aniversắrianiversare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ANIVERSÁRE, aniversări, s. f. Faptul de
a aniversa; zi în care se aniversează un eveniment. [Var:
aniversară s.f] — Din [zi]
aniversară (prin confuzie cu infinitivele lungi în
-are).