anistorism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ANISTORÍSM s. n. Înlocuire a studiului concret istoric al realității sociale prin speculații abstracte. –
Anistor[ic] +
suf. -ism.anistorism (Marele dicționar de neologisme, 2000)ANISTORÍSM s. n. atitudine filozofică ce tinde să substituie studiul concret-istoric al realităților sociale prin speculații abstracte. (< anistor/ic/ + -ism)
anistorism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*anistorísm (a-nis/an-is-) s. n.anistorism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ANISTORÍSM s. n. Înlocuire a studiului concret istoric al realității sociale prin speculații abstracte. —
Anistor[ic] +
suf. -ism.