animalcul (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ANIMÁLCUL, animaliculi, s. m. (
Biol.;
înv.) Spermatozoid. [
Var.:
animalícul s. m.] – Din
fr. animalcule.animalcul (Dicționar de neologisme, 1986)ANIMÁLCUL s.m. Vietate extrem de mică, observabilă numai la microscop. [Var.
animalicul s.m. / < fr.
animalcule].
animalcul (Marele dicționar de neologisme, 2000)ANIMÁLCUL s. m. vietate extrem de mică, observabilă numai la microscop. (< fr.
animalcule)
animalcul (Dicționaru limbii românești, 1939)*animálcul n., pl.
e (lat.
animálculum). Animal mic care se vede numaĭ cu microscopu [!].
animalcul (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)animálcul (
înv.)
s. m.,
pl. animálculianimalcul (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)animalcul n. animal foarte mic ce nu se poate vedea decât cu ajutorul microscopului.
animalcul (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ANIMÁLCUL, animalculi, s. m. (
Biol.,
înv.) Spermatozoid. [
Var.:
animalícul s. m.] — Din
fr. animalcule.