anima - explicat in DEX

anima (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ANIMÁ, aním, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face mai activ sau mai expresiv, a da sau a căpăta (mai multă viață); a (se) însufleți. [Prez. ind. și: animez] – Din fr. animer, lat. animare.

anima (Dicționar de neologisme, 1986)
ANIMÁ vb. I. tr., refl. A da viață, a (se) însufleți, a stimula. [< fr. animer, lat. animare < anima – suflet].

anima (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
animá (animéz, animát), vb. – A însufleți, a încuraja. Fr. animer. – Der. (din fr.) animați(u)ne, s. f.; animator, adj.; animozitate, s. f.; desanima, vb. (a descuraja); inanimat (var. neanimat), adj.; reanima, vb.

anima (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ANIMÁ vb. tr., refl. a da viață, a (se) însufleți, a (se) înviora. (< fr. animer, lat. animare)

anima (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ANIMÁ, aním, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face mai activ sau mai expresiv; a (se) însufleți. [Prez. ind. și: animez] – Fr. animer (lat. lit. animare).

anima (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
animá (a ~) vb., ind. prez. 3 anímă

animà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
animà v. 1. a însufleți, a da viață; 2. fig. a îmbărbăta: speranța, animă înc’odată tremurândul picior EM.; 3. a învia: chiar țărna din morminte s’animă și tresare AL.

anima (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ANIMÁ, aním, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face mai activ sau mai expresiv, a da sau a căpăta mai multă viață; a (se) însufleți. [Prez. ind. și: animez] — Din fr. animer, lat. animare.