androgin - explicat in DEX

androgin (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ANDROGÍN, -Ă, androgini, -e, adj., subst. 1. Adj., s. m. (Bot.) (Floare) care are atât androceu, cât și gineceu. 2. (Zool.) Adj., s. m. Hermafrodit. 3. S. m. și f. Ființă fabuloasă din mitologia greacă, jumătate femeie, jumătate bărbat. – Din fr. androgyne.

androgin (Dicționar de neologisme, 1986)
ANDROGÍN, -Ă adj. Hermafrodit. [< fr. androgyne, cf. gr. aner – bărbat, gyne – femeie].

androgin (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ANDROGÍN, -Ă I. adj. 1. hermafrodit. 2. (despre plante) cu anteridii și organe pe aceeași hifă. II. s. m. (mit.) ființă fabuloasă jumătate bărbat și jumătate femeie. (< fr. androgyne)

androgin (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ANDROGÍN, -Ă, androgini, -e, adj. 1. (Despre plante) Care poartă în aceeași inflorescență flori de ambele sexe. 2. (Despre animale) Care prezintă semnele distinctive ale ambelor sexe; hermafrodit. – Fr. androgyne (< gr.).

androgin (Dicționaru limbii românești, 1939)
*androgín, -ă adj. (vgr. andrógynos, d. aner, andrós, bărbat, și gyné, femeĭe). Bot. Se zice de vegetalele cu florĭ bărbăteștĭ și femeĭeștĭ tot-odată (ermafrodite), ca la nuc, alun, ș. a.

androgin (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ANDROGÍN, -Ă, androgini, -e, adj., s. m., s. f. 1. Adj., s. m. (Bot.) (Floare) care are atât androceu, cât și gineceu. 2. (Zool.) Adj., s. m. Hermafrodit. 3. S. m. și f. Ființă fabuloasă din mitologia greacă, jumătate femeie, jumătate bărbat. – Din fr. androgyne.

androgin (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
androgín (hermafrodit) adj. m., s. m., pl. androgíni; adj. f., s. f. androgínă, pl. androgíne

androgin (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
androgin a. 1. de amândouă sexele; 2. Bot. se zice de vegetale cu flori bărbătești și femeiești: nucul e androgin.

androgin (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ANDROGÍN, -Ă, androgini, -e, adj., s. m., s. f. 1. Adj., s. m. (Bot.) (Floare) care are atât androceu, cât și gineceu. 2. (Zool.) Adj., s. m. Hermafrodit. 3. S. m. și f. Ființă fabuloasă din mitologia greacă, jumătate femeie, jumătate bărbat. — Din fr. androgyne.