androgen (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ANDROGÉN, -Ă, androgeni, -e, adj. Care se referă la caracterele sexuale masculine, care provoacă în organism modificări cu caracter masculinizant. – Din
fr. androgène.androgen (Dicționar de neologisme, 1986)ANDROGÉN, -Ă adj., s.m. (Substanță) care stimulează dezvoltarea caracterelor sexuale masculine. [< fr.
androgène, cf. gr.
aner – bărbat,
gennan – a naște].
androgen (Marele dicționar de neologisme, 2000)ANDROGÉN, -Ă I.
adj. (despre o femelă) care produce numai descendenți masculi. II. adj., s. m. (hormon) care stimulează dezvoltarea caracterelor sexuale masculine. (< fr.
androgène)
androgen (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)ANDROGÉN (<
fr.; {s}
gr. andr- „bărbat” +
gennao „a naște”)
adj.,
s. n. 1. Adj. Care se referă la caracterele sexuale masculine.
2. S. n. Hormon sexual masculin produs de testicule, corticosuprarenală și ovare. Stimulează dezvoltarea și apariția caracterelor sexuale secundare. Sunt utilizați în medicină și zootehnie (
ex. testosteronul, androsteronul etc.).
androgen (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)androgén (care stimulează caracterele masculine)
adj. m.,
pl. androgéni; f. androgénă, pl. androgéneandrogen (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ANDROGÉN, -Ă, androgeni, -e, adj. Care se referă la caracterele sexuale masculine, care provoacă în organism modificări cu caracter masculinizat. — Din
fr. androgène.