androginie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ANDROGINÍE s. f. 1. Anomalie congenitală care constă în prezența caracterelor secundare masculine la o persoană de gen feminin.
2. (
Zool.) Hermafroditism. – Din
fr. androgynie.androginie (Dicționar de neologisme, 1986)ANDROGINÍE s.f. Caracter androgin. [Gen.
-iei. / < fr.
androgynie].
androginie (Marele dicționar de neologisme, 2000)ANDROGINÍE s. f. 1. prezența caracterelor sexuale secundare feminine la un individ de sex masculin. 2. caracterul plantelor monoice care prezintă atât flori mascule cât și femele distincte; bisexualitate. (< fr.
androgynie)
androginie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)androginíe s. f.,
art. androginía, g.-d. androginíi, art. androginíeiandroginie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ANDROGINÍE s. f. 1. Anomalie congenitală care constă în prezența caracterelor sexuale secundare masculine la o persoană de sex feminin.
2. (
Zool.) Hermafroditism. — Din
fr. androgynie.