androceu - explicat in DEX

androceu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ANDROCÉU, androcee, s. n. Totalitatea staminelor unei flori. – Din fr. androcée.

androceu (Dicționar de neologisme, 1986)
ANDROCÉU s.n. Totalitatea staminelor unei flori. [< fr. androcée, cf. gr. aner – bărbat, oikia – casă].

androceu (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ANDROCÉU s. n. totalitatea staminelor unei flori. (< fr. androcée)

androceu (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ANDROCÉU, androcee, s. n. Totalitatea staminelor unei flori. – Fr. androcée (< gr.).

androceu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
androcéu s. n., art. androcéul; pl. androcée

androceu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ANDROCÉU, androcee, s. n. Totalitatea staminelor unei flori. — Din fr. androcée.

androceŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)
*androcéŭ n., pl. ee saŭ eĭe (vgr. anér, gen. andrós, mascul, și -ceŭ din gĭneceŭ). Bot. Totalitatea staminelor (organelor mascule) la florĭ.