andrea - explicat in DEX

andrea (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ANDREÁ, andrele, s. f. Fiecare dintre acele (lungi și groase) cu care se împletesc obiectele de lână, de bumbac etc; ac mare pentru cusut saci, saltele etc. [Var.: undreá s. f.] – Et. nec.

andrea (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
ANDREÁ (ÎNDREA) (‹ gr.) s. f. Numele popular al lunii decembrie, care începe după 30 nov., ziua Sf. Andrei.

andrea (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ANDREÁ, andrele, s. f. Fiecare dintre acele (lungi și groase) cu care se împletesc obiecte de lână, de bumbac etc; ac mare pentru cusut saci, saltele etc. [Var.: undreá s. f.].

andrea (Dicționaru limbii românești, 1939)
andreá (Mold. Olt. Ban.), îndreá (Pt. Rar) și undreá (Munt. Trans.) f., pl. ele (după numele sfîntuluĭ Andreĭ, o sărbătoare la începutu ĭerniĭ, cînd se dă zor cu împletitu colțunilor, după cum și sfîntu Neculaĭ înseamnă și „vargă saŭ bicĭ de bătut copiiĭ” și dumitriță „o floare care înflorește pe la sfîntu Dumitru”). Ac mare (de metal orĭ de lemn) cu care se împletesc colțuniĭ ș. a. (Patru andrele servesc la ținut colțunu și una la împletit. Claviculă (un os). Undrea m., gen. al luĭ. Vechĭ Decembre, prima lună a ĭerniĭ. V. acușor.

andrea (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)
andreá, (indrea, îndrelușă, undrea), s.f. – Denumirea populară pentru luna decembrie: „Indreu sau Îndrelușă pentru luna decembrie” (Papahagi, Curs, 1920/1927: 51). „Indrea, undrea sau andrea, de la numele Sf. Andrei. Această lună fiind geroasă, încât te-nțeapă de parcă îți bagă ace, undrele” (G. Dem. Teodorescu). – Din Andrei, n. pr.

andrea (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
andreá s. f., art. andreáua, g.-d. art. andrélei; pl. andréle, art. andrélele

andrea (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
andrea f. 1. ac mare de cusut lucruri groase; 2. talpa sau bârna care ține podul morii; 3. fierul lung care prinde fierul lat de grindeiul plugului; 4. Anat. numele popular al claviculei; pl. vine emoroidale. [De origină necunoscută: vorba se mai rostește îndrea și undrea].

andrea (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
Andrea (Indrea) m. numele popular al lunei Decemvrie (care începe după ziua sfântului Andreiu): Andrea, cap de iarnă.

andrea (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
Andrea (Indrea, Undrea) m. ziua sfântului Andreiu (30 Noemvrie) când, după credințele poporului, morții ies noaptea din morminte: noaptea sfântului Andreiu.

andrea (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ANDREÁ, andrele, s. f. Ac lung și gros pentru tricotatul manual; ac mare pentru cusut saci, saltele etc. [Var.: (reg.) undreá s. f.] — Et. nec.