analogie - explicat in DEX

analogie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ANALOGÍE, analogii, s. f. Asemănare (parțială) între două sau mai multe noțiuni, situații, fenomene etc. ♦ (Lingv.) Fenomen care constă în modificarea formei sau uneori a sensului unui cuvânt sub influența alteia dintre formele sale sau sub influența altui cuvânt. – Din fr. analogie, lat. analogia.

analogie (Dicționar de neologisme, 1986)
ANALOGÍE s.f. Asemănare între două sau mai multe situații, obiecte, fenomene, noțiuni etc., considerate din anumite puncte de vedere. ♦ Asemănare parțială în ceea ce privește forma sau conținutul a două elemente de limbă, care determină modificarea unuia dintre ele sub influența celuilalt; schimbarea produsă. [Gen. -iei, var. (înv.) analoghie s.f. / < analogie, cf. lat., gr. analogia – raport].

analogie (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ANALOGÍE s. f. 1. corespondență, asemănare între două sau mai multe situații, obiecte, fenomene, noțiuni etc. 2. metodă de studiu al unui sistem bazată pe analogia (1) dintre acesta și un alt sistem cunoscut. 3. (biol.) asemănare relativă a două organe (de animale) analoage. 4. (jur.) metodă de soluționare a unui caz neprevăzut de lege, dar asemănător. 5. asemănare parțială de formă, sau de conținut a două elemente de limbă, care determină modificarea unuia dintre ele sub influența celuilalt. (< fr. analogie, lat. analogia)

analogie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ANALOGÍE, analogii, s. f. Asemănare (parțială) între două sau mai multe noțiuni, situații, fenomene etc. ♦ (Gram.) Asemănare parțială (de formă sau de conținut) a două elemente de limbă, care determină schimbarea unuia dintre elemente sub influența celuilalt; schimbarea produsă. – Fr. analogie (lat. lit. analogia).

analogie (Dicționaru limbii românești, 1939)
*analogíe f. (vgr. analogía, d. aná, ĭar, și lógos, cuvînt. V. logie). Raport, relațiune, asemănare: limba românească are multă analogie cu latina. Pin [!] analogie, după raporturile dintre lucrurĭ: a judeca pin [!] analogie.

analogie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
analogíe s. f., art. analogía, g.-d. art. analogíei; pl. analogíi, art. analogíile

analogie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
analogie f. raport, asemănare între mai multe lucruri diferite.

analogie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ANALOGÍE, analogii, s. f. Asemănare (parțială) între două sau mai multe no­țiuni, obiecte, situații, fenomene etc. ♦ (Lingv.) Fenomen care constă în modificarea formei sau uneori a sensului unui cuvânt sub influența alteia dintre formele sale sau sub influența altui cuvânt. — Din fr. analogie, lat. analogia.