analog (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ANALÓG1, analoguri, s. n. Pupitru înalt, mobil, pe care se pun cărțile de cult în biserica ortodoxă. [
Var.:
analóghion s. n.] – Din
ngr. analóghion.analog (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ANALÓG2, -OÁGĂ, analogi, -oage, adj. Asemănător; corespondent. – Din
fr. analogue, lat. analogus.analog (Dicționar de neologisme, 1986)ANALÓG, -Ă adj. Asemănător; corespondent. [Pl.
-ogi, -oge. (înv.)
-oage, f.sg. și
analoagă. [Cf. fr.
analogue, lat.
analogus, gr.
analogos].
analog (Marele dicționar de neologisme, 2000)ANALÓG, -OÁGĂ adj. 1. care prezintă analogie; asemănător, similar. 2. (despre organe animale) cu funcții identice, dar care se deosebesc ca structură și origine. (< fr.
analogue, lat.
analogus, gr.
analogos)
analog (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ANALÓG1, analoguri, s. n. Pupitru mobil, în biserică, pe care se pun cărțile de cult. –
Ngr. analoghion.analog (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ANALÓG2, -Ă, analogi, -e, adj. La fel, asemănător. [
Var.:
analoágă adj. f.] –
Fr. analogue (
lat. lit. analogus).
analog (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)analóg1 adj. m.,
pl. analógi; f. analoágă / analógă, pl.,
analoáge / analógeanalog (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)analóg2 s. n., pl.
analógurianalog (Dicționaru limbii românești, 1939)1) analóg n., pl.
oage (ngr.
analógi și
-ion, id.).
Rar. Pupitru fix învîrtitor pe care cântărețiĭ de la strana dreaptă și cea stîngă îșĭ țin cărțile, orĭ pupitru portativ (tetrapod) pe care se pune evanghelia în mijlocu bisericiĭ. – Și
-ghion (numai la sing.), ca
irmologhion.analog (Dicționaru limbii românești, 1939)*2) análog n., pl.
urĭ (ngr.
análogon).
Vechĭ. Cotă, cotizațiune, taxă de plătit la termin.
Azĭ. Rar. Rușfet, analoghie. – Și
-gon și
-gos (numaĭ la sing.).