analoghion (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ANALÓGHION s. n. v. analog1.analoghion (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)analóghion (analoghioáne), s. n. – Pupitru înalt, mobil, pe care se pun cărțile de cult în biserică. –
Var. análog. Análog, adj. (analog).
Ngr. ἀναλογία și
der. săi. –
Der. analoghie, s. f. (contribuție proporțională;
înv., analogie);
analogie, s. f. (asemănare);
analogic, adj. (întemeiat pe analogie);
analoghisi, vb. (
înv., a împărți).
Cf. Gáldi 145.
analoghion (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)analoghion n. masă îngustă portativă, numită și
tetrapod, întrebuințată în biserică la diferite servicii. [Gr. mod.].
analoghion (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ANALÓGHION s. n. v. analog1.