anacronic - explicat in DEX

anacronic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ANACRÓNIC, -Ă, anacronici, -ce, adj. Care conține un anacronism; anacronistic. – Din fr. anachronique.

anacronic (Dicționar de neologisme, 1986)
ANACRÓNIC, -Ă adj. Nepotrivit în raport cu o anumită perioadă de timp, cu ideile, cu obiceiurile actuale; care conține un anacronism. [< fr. anachronique].

anacronic (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ANACRONIC, -Ă adj. care conține un anacronism. (< fr. anachronique)

anacronic (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ANACRÓNIC, -Ă, anacronici, -e, adj. Care conține un anacronism. – Fr. anachronique (< gr.).

anacronic (Dicționaru limbii românești, 1939)
*anacrónic, -ă adj. (d. anacronizm. V. sin-cronic). Contrar cronologiiĭ, fals în privința timpuluĭ. Contrar uzurilor și ideilor actuale: ideĭ anacronice. Adv. A vorbi anacronic. – Fals anacronistic.

anacronic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
anacrónic (-na-cro-) adj. m., pl. anacrónici; f. anacrónică, pl. anacrónice

anacronic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ANACRÓNIC, -Ă, anacronici, -ce, adj. Care conține un anacronism; anacronistic. — Din fr. anachronique.