anacreontic - explicat in DEX

anacreontic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ANACREÓNTIC, -Ă, anacreontici, -ce, adj. 1. Care e compus în maniera poeziei erotice de curte a poetului grec antic Anacreon. 2. (În sintagma) Vers anacreontic = vers cu structură metrică des întâlnită în poeziile atribuite lui Anacreon. [Pr.: -cre-on-]. – Din fr. anacréonthique.

anacreontic (Dicționar de neologisme, 1986)
ANACREÓNTIC, -Ă adj. (Rar) În genul poeziilor atribuite lui Anacreon, care se distingeau prin veselie, grație și delicatețe. ◊ Vers anacreontic = tip de vers (iambic, dimetru) caracteristic odelor atribuite lui Anacreon. [Pron. -cre-on-. / < fr. anacréontique, cf. Anacreon – poet liric grec din antichitate].

anacreontic (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ANACREÓNTIC, -Ă adj. (despre stil) lejer, grațios prin forme strălucite, dar superficiale. ♦ vers ~ = tip de vers (iambic, dimetru) caracteristic odelor atribuite lui Anacreon. (< fr. anacréontique)

anacreontic (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ANACREÓNTIC, -Ă, anacreontici, -e, adj. În genul poeziilor poetului grec Anacreon (care a cântat dragostea, vinul și veselia la ospețe). [Pr.: -cre-on-]. – Fr. anacréonthique (lat. lit. anacreonticus).

anacreontic (Dicționaru limbii românești, 1939)
*anacreóntic, -ă adj. Ușor, grațios, bachic, ca odele poetuluĭ grecesc Anacreonte.

anacreontic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
anacreóntic (-na-cre-on-) adj. m., pl. anacreóntici; f. anacreóntică, pl. anacreóntice

anacreontic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ANACREÓNTIC, -Ă, anacreontici, -ce, adj. 1. Care este compus în maniera poeziei erotice de curte a poetului grec antic Anacreon. 2. (În sintagma) Vers anacreontic = vers cu structura metrică des întâlnită în poeziile atribuite lui Anacreon. [Pr.: -cre-on-] — Din fr. anacréontique.