anaciclic - explicat in DEX

anaciclic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ANACÍCLIC, -Ă, anaciclici, -ce, adj. (Despre versuri) Care prezintă totdeauna un sens, fie că le citim de la început, fie că le citim de la sfârșit. – Din fr. anacyclique.

anaciclic (Dicționar de neologisme, 1986)
ANACÍCLIC, -Ă adj. (Despre versuri) Care prezintă totdeauna un sens, chiar dacă le citim de la început sau de la sfârșit. [< fr. anacyclique, cf. gr. anakyklein – a se întoarce].

anaciclic (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ANACÍCLIC, -Ă adj. (despre versuri) cu sens citit de la început sau de la sfârșit. (< fr. anacyclique)

anaciclic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
anacíclic (-ci-clic) adj. m., pl. anacíclici; f. anacíclică, pl. anacíclice

anaciclic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ANACÍCLIC, -Ă, anaciclici, -ce, adj. (Despre versuri) Care prezintă totdeauna un sens, fie că le citim de la început, fie că le citim de la sfârșit. — Din fr. anacyclique.