amină - explicat in DEX

amină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
AMÍNĂ, amine, s. f. Compus organic derivat al amoniacului. – Din fr. amine.

amină (Dicționar de neologisme, 1986)
AMÍNĂ s.f. 1. Substanță cu proprietățile amoniacului, care face parte dintr-un grup de baze azotate. 2. Combustibil folosit la avioanele reactoare. [< fr. amine].

amină (Marele dicționar de neologisme, 2000)
AMÍNĂ s. f. compus organic din amoniac, prin substituirea atomilor de hidrogen cu radicali organici. (< fr. amine)

amină (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
AMÍNĂ, amine, s. f. Compus organic derivat al amoniacului. – Fr. amine.

amină (Dicționaru limbii românești, 1939)
*amínă f., pl. e. Chim. Corp care rezultă din înlocuirea unuĭa saŭ tuturor atomilor de idrogen din amoniac saŭ idrat de amoniŭ pin [!] radicaliĭ mono- saŭ polivalențĭ aĭ idrocarburilor. Aminele-s lichide la temperatura ordinară și foarte volatile.

amină (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
amínă s. f., g.-d. art. amínei; pl. amíne

amină (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
AMÍNĂ, amine, s. f. Compus organic derivat al amoniacului. — Din fr. amine.