amino (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AMÍNO s. n. (
Chim.) Grupare funcțională monovalentă rezultată prin înlocuirea unui atom de hidrogen din molecula amoniacului. – Din
fr. amino.amino (Marele dicționar de neologisme, 2000)AMÍNO s. n. radical monovalent rezultat prin înlocuirea unui atom de hidrogen din molecula amoniacului. (< fr.
amino)
amino (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)amíno s. n.amino (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AMÍNO s. n. (
Chim.) Grupare funcțională monovalentă rezultată prin înlocuirea unui atom de hidrogen din molecula amoniacului. — Din
fr. amino.