amin (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AMÍN interj.,
s. n. 1. Interj. (În texte religioase sau în practica bisericii creștine, folosit ca formulă de încheiere) Adevărat! așa să fie! ♦
Fam. Adio! S-a terminat!
2. S. n. (În
expr.)
Cât(u-i) aminul sau
până (ori
nici) la amin = niciodată, nicidecum. – Din
sl. aminŭ.amin (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)amín interj. – (În texte religioase sau în practica bisericii creștine) Adevărat! Așa să fie!
Ngr. ἀμήν,
sl. aminŭ.amin (Dicționar de argou al limbii române, 2007)amin! interj. 1. gata!, s-a terminat!
2. asta-i tot!
amin (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AMÍN interj. 1. (În texte religioase sau în legătură cu religia, folosit ca formulă de încheiere). Adevărat! așa să fie! ♦ (
Fam.) Adio! s-a terminat!
2. (Substantivat,
n., în
expr.)
Câtu-i aminul sau
până (ori
nici)
la amin = niciodată; nicicum. – Slav (
v. sl. aminŭ <
gr.).
amin (Dicționaru limbii românești, 1939)amín, interj. cu care se încheĭe o rugăcĭune saŭ o formulă de rugăcĭune și care înseamnă „așa să fie”:
în veciĭ vecilor, Amin! (mgr.
amin, vsl.
amină, cuv. ebraic).
Fam. A zice amin, a admite. S. n.
Cît aminu, cît e lumea, nicĭ-odată.
Pînă la amin, nicĭ-odată.
amin (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)amín1 interj.amin (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)amín2 (
pop., în
expr.)
s. n.amin (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)amin ! int. cu adevărat, așa să fie !
amin să dea D-zeu ! pop. cât aminul (nici la amin), niciodată !
nu mai putea să-l desgroape nici la amin ISP. [Vorbă ebraică, ca și
aliluia, introdusă în cărțile bisericești din grecește sau slavonește].
amin (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AMÍN interj.,
s. n. 1. Interj. (În texte religioase sau în practica Bisericii creștine, folosit ca formulă de încheiere a rugăciunilor) Adevărat ! așa să fie ! ♦
Fam. Adio ! s-a terminat !
2. S. n. (
Pop.; în
expr.)
Cât(u-i) aminul sau
până (ori
nici)
la amin = niciodată, nicidecum. — Din
sl. aminŭ.