ameți (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AMEȚÍ, amețesc, vb. IV.
1. Intranz. și
tranz. A fi cuprins sau a aduce în stare de amețeală;
fig. a (se) zăpăci.
2. Refl. și
tranz. A (se) îmbăta (ușor). – Probabil
lat. *ammattire (
< mattus „beat”).