ametist - explicat in DEX

ametist (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
AMETÍST, ametiste, s. n. Varietate violetă de cuarț, folosită ca piatră semiprețioasă. – Din fr. améthyste, lat. amethystus.

ametist (Dicționar de neologisme, 1986)
AMETÍST s.n. Varietate de cuarț de culoare violetă, folosită ca piatră semiprețioasă. [Pl. -te, -turi. / < fr. améthyste, cf. lat. amethystus, gr. amethystos].

ametist (Marele dicționar de neologisme, 2000)
AMETÍST s. n. varietate violacee de cuarț, piatră semiprețioasă. (< fr. améthyste, gr. amethystos)

ametist (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
AMETÍST, ametiste, s. n. Varietate de cuarț de culoare violetă, folosit ca piatră semiprețioasă. – Fr. améthyste (lat. lit. amethystus).

ametist (Dicționaru limbii românești, 1939)
*ametíst n., pl. e (vgr. améthystos, neîmbătat, d. methyo, mă îmbăt, din cauză că se credea că ametistu împedecă [!] îmbătarea. V. amețesc). Min. Cŭarț violet, bioxid de siliciŭ (Si O₂). Ametist oriental, corindon violet, seschioxid de aluminiŭ (Al₂ O₃), care e o peatră [!] prețioasă.

ametist (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ametíst s. n., pl. ametíste

ametist (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
ametist n. piatră scumpă de coloare viorie, căreia cei vechi îi atribuiau însușirea de a împiedeca beția.

ametist (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
AMETÍST, ametiste, s.n. Varietate violetă de cuarț, folosită ca piatră semiprețioasă. — Din fr. améthyste, lat. amethystus.