amestecătură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AMESTECĂTÚRĂ, amestecături, s. f. 1. Produs al amestecării; amestec (
1).
2. Îngrămădire întâmplătoare de lucruri sau de ființe; formație lipsită de unitate; amestec (
2). –
Amesteca +
suf. -ătură.