amalgama (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AMALGAMÁ, amalgamez, vb. I.
Tranz. (Rar)
1. A alia mercurul cu un metal; a prepara un amalgam (
1).
2. Fig. A amesteca la un loc elemente disparate, eterogene. ♦ (
Lingv.) A amesteca sensuri diferite. – Din
fr. amalgamer.amalgama (Dicționar de neologisme, 1986)AMALGAMÁ vb. I. tr. 1. (
Chim.) A face un aliaj de mercur. ♦ A extrage cu ajutorul mercurului aurul și argintul din minereuri.
2. (
Fig.) A amesteca, a aduna la un loc elemente eterogene, disparate. [< fr.
amalgamer].
amalgama (Marele dicționar de neologisme, 2000)AMALGAMÁ vb. tr. 1. a face un amalgam (1). ◊ a extrage, cu ajutorul mercurului, aurul și argintul din minereuri. 2. (fig.) a reuni într-un tot elemente eterogene. (< fr.
amalgamer)
amalgama (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AMALGAMÁ, amalgamez, vb. I.
Tranz. (Rar)
1. A alia mercurul cu un metal.
2. Fig. A amesteca elemente disparate. –
Fr. amalgamer.amalgama (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)amalgamá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
amalgameázăamalgamà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)amalgamà v. a amesteca și împreuna lucruri diferite.
amalgama (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AMALGAMÁ, amalgamez, vb. I.
Tranz. (Rar)
1. A alia mercurul cu un metal; a prepara un amalgam (1).
2. Fig. A amesteca la un loc elemente disparate, eterogene. ♦ (
Lingv.) A amesteca sensuri diferite. — Din
fr. amalgamer.