amalgama - explicat in DEX

amalgama (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
AMALGAMÁ, amalgamez, vb. I. Tranz. (Rar) 1. A alia mercurul cu un metal; a prepara un amalgam (1). 2. Fig. A amesteca la un loc elemente disparate, eterogene. ♦ (Lingv.) A amesteca sensuri diferite. – Din fr. amalgamer.

amalgama (Dicționar de neologisme, 1986)
AMALGAMÁ vb. I. tr. 1. (Chim.) A face un aliaj de mercur. ♦ A extrage cu ajutorul mercurului aurul și argintul din minereuri. 2. (Fig.) A amesteca, a aduna la un loc elemente eterogene, disparate. [< fr. amalgamer].

amalgama (Marele dicționar de neologisme, 2000)
AMALGAMÁ vb. tr. 1. a face un amalgam (1). ◊ a extrage, cu ajutorul mercurului, aurul și argintul din minereuri. 2. (fig.) a reuni într-un tot elemente eterogene. (< fr. amalgamer)

amalgama (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
AMALGAMÁ, amalgamez, vb. I. Tranz. (Rar) 1. A alia mercurul cu un metal. 2. Fig. A amesteca elemente disparate. – Fr. amalgamer.

amalgama (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
amalgamá (a ~) vb., ind. prez. 3 amalgameáză

amalgamà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
amalgamà v. a amesteca și împreuna lucruri diferite.

amalgama (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
AMALGAMÁ, amalgamez, vb. I. Tranz. (Rar) 1. A alia mercurul cu un metal; a prepara un amalgam (1). 2. Fig. A amesteca la un loc elemente disparate, etero­gene. ♦ (Lingv.) A amesteca sensuri diferite. — Din fr. amalgamer.