alămi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ALĂMÍ, alămesc, vb. IV.
Tranz. A acoperi sau a sufla un obiect cu un strat de alamă (
1). – Din
alamă.alămi (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ALĂMÍ, alămesc, vb. IV.
Tranz. A acoperi sau a sufla un obiect cu alamă. – Din
alamă.alămi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)alămí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. alămésc, imperf. 3
sg. alămeá; conj. prez. 3
să alămeáscăalămi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ALĂMÍ, alămesc, vb. IV.
Tranz. A acoperi sau a sufla un obiect cu un strat de alamă (
1). — Din
alamă.