akkadian (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)akkadián (referitor la Akkad)
(-di-an) adj. m., s. m., pl.
akkadiéni (-di-eni); adj. f., s. f.
akkadiánă, pl.
akkadiéneakkadian (Marele dicționar de neologisme, 2000)AKKADIÁN, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Akkad. ◊ (s.f.) limbă semitică veche vorbită în Asiria. (< fr.
akkadien)
akkadian (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)AKKADIÁN, -Ă, (‹
fr. {i}),
s. m. pl.,
adj. 1. Populație semitică din antichitate care a întemeiat, în
milen. 3
î. Hr. orașul și statul
Akkad. 2. Adj. Care aparține Akkadului sau a akkadienilor (
1), privitor la Akkad și sau la akkadieni. ♦
Artă a. = arta care s-a dezvoltat în statul Akkad. ♦
Limbă a. = cea mai veche limbă semitică, de largă circulație; a întrebuințat scrierea cuneiformă.
V. mesopotamian.akkadian (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AKKADIÁN, -Ă, akkadieni, -e, s. m. și
f.,
adj. 1. S. m. și
f. Persoană de origine semitică din Antichitate care a aparținut populației Akkadului.
2. Adj. Care a aparținut Akkadului sau akkadienilor (1), privitor la Akkad sau la akkadieni. ♦ Substantivat,
f. Cea mai veche limbă semitică de largă circulație, scrisă cu caractere cuneifore. [
Pr.:
acadián] — Din
fr. akkadien.