alabala (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÁLA-BÁLA s. f. invar. 1. (În
expr.)
Ce mai ala-bala? =
a) ce se mai petrece?;
b) ce rost are atâta discuție (inutilă) ?
2. (În formule recitative din jocurile copiilor)
Ala-bala portocala. – Formație onomatopeică.
alabala (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)alabála, s. invar. – În expresia:
ce mai alabala? Apare de asemenea în unele cîntece și jocuri de copii, ca un cuvînt fără un sens anume.
Arab. ‘alā bāb allāh „cu ocrotirea lui Alah”, probabil prin intermediul
tc. (Lokotsch 59; Iordan,
BF, I, 110).
alabala (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ála-bála interj.
alabala (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ÁLA-BÁLA s.
invar. 1. (În
expr.)
Ce mai ala-bala? =
a) ce se mai petrece?;
b) ce mai atâta discuție ?
2. (În formulele recitative din jocurile copiilor, cu sens neprecizat)
Ala-bala portocala.alabala (Dicționaru limbii românești, 1939)ála-bála, V.
hala.alabala (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ala-bala n.
pop. una alta, amestecătură:
ce mai ala-bala pe la voi? ISP. [V.
arababură].
alabala (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ÁLA-BÁLA interj. 1. (În
expr.)
Ce mai ala-bala ? =
a) ce se mai petrece ?;
b) ce rost are atâta discuție (inutilă) ?
2. (În formule recitative din jocurile copiilor)
Ala-bala portocala. — Formație onomatopeică.