altădată (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ALTĂDÁTĂ adv. Într-un moment nedeterminat din trecut sau din viitor; odată, cândva, altcândva. –
Altă +
dată.altădată (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)altădátă (odinioară) adv.
altădată (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)áltă dátă (în altă împrejurare) loc. adv.
altădată (Dicționar de argou al limbii române, 2007)altă dată! expr. (iron.) niciodată!
altădată (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ALTĂDÁTĂ adv. 1. În trecut; odinioară.
Primăverile de altădată nu au lăsat urme în voi (BENIUC).
2. În viitor, de aici înainte; a doua oară.
Cine-a face altădată ca mine, ca mine să pățească (CREANGĂ). – Din
altă +
dată.altădată (Dicționaru limbii românești, 1939)áltădată adv. V.
alt.altădată (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ALTĂDÁTĂ adv. Într-un moment nedeterminat din trecut sau din viitor; odată, cândva, altcândva. —
Altă + dată.