altaic - explicat in DEX

altaic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ALTÁIC, -Ă, altaici, -ce, adj. Din Altai, caracteristic munților Altai. [Pr.: -ta-ic] – Din fr. altaïque.

altaic (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ALTÁIC, -Ă adj. din regiunea munților Altai. ♦ limbi če = limbi turcice, mongole și tunguse. (< fr. altaïque)

altaic (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ALTÁIC, -Ă, altaici, -e, adj. Din Altai, caracteristic munților Altai. – Fr. altaïque.

altaic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
altáic (-ta-ic) adj. m., pl. altáici; f. altáică, pl. altáice

altaic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ALTÁIC, -Ă, altaici, -ce, adj. Din Altai, caracteristic munților Altai. [Pr: -ta-ic] — Din fr. altaïque.