alsău (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)alsắu,
alsắuri, s.n. (înv.) însușire, proprietate
alsăŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)alsắŭ n., (cuv. lit. format din
al și
săŭ 2 după vsl.
svoĭstvo și vgr.
idiótes). L. V. (Dos. Antim). Însușire.