alpinism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ALPINÍSM s. n. Ramură sportivă care cuprinde ascensiunile în munți, în special escaladarea părților greu accesibile ale acestora. – Din
fr. alpinisme.alpinism (Dicționar de neologisme, 1986)ALPINÍSM s.n. Sport constând în ascensiuni pe culmi muntoase greu accesibile. [Cf. fr.
alpinisme, it.
alpinismo].
alpinism (Marele dicționar de neologisme, 2000)ALPINÍSM s. n. sport în ascensiuni pe culmi muntoase greu accesibile. (< fr.
alpinisme)
alpinism (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ALPINÍSM s. n. Sport în care, cu ajutorul unei tehnici speciale, se execută ascensiuni pe culmi muntoase greu accesibile. –
Fr. alpinisme.alpinism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)alpinísm s. n.alpinism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ALPINÍSM s. n. Ramură sportivă care cuprinde ascensiunile în munți, în special escaladarea părților greu accesibile ale acestora. — Din
fr. alpinisme.