alpinist (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ALPINÍST, -Ă, alpiniști, -ste, s. m. și
f. Persoană care practică alpinismul. – Din
fr. alpiniste.alpinist (Dicționar de neologisme, 1986)ALPINÍST, -Ă s.m. și f. Cel care practică alpinismul. [Cf. fr.
alpiniste, it.
alpinista].
alpinist (Dicționar de argou al limbii române, 2007)alpinist, alpinisți s. m. hoț (care fură) din locuințe
alpinist (Marele dicționar de neologisme, 2000)ALPINÍST, -Ă s. m. f. cel care practică alpinismul. (< fr.
alpiniste)
alpinist (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ALPINÍST, -Ă, alpiniști, -ste, s. m. și
f. Persoană care practică alpinismul. –
Fr. alpiniste.alpinist (Dicționaru limbii românești, 1939)*alpiníst, -ă s. (d.
alpin). Care face excursiunĭ orĭ studiĭ de munte. Adj.
Societate alpinistă.alpinist (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)alpiníst s. m.,
pl. alpiníștialpinist (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)alpinist m. cel ce face excursiuni pela munți și se delectează cu studiul lor.
alpinist (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ALPINÍST, -Ă, alplniști, -ste, s. m. și
f. Persoană care practică alpinismul. — Din
fr. alpiniste.