alotropic - explicat in DEX

alotropic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ALOTRÓPIC, -Ă, alotropici, -ce, adj. De alotropie, care aparține alotropiei, privitor la alotropie. – Din fr. allotropique.

alotropic (Dicționar de neologisme, 1986)
ALOTRÓPIC, -Ă adj. Referitor la alotropie, de alotropie. [Cf. fr. allotropique].

alotropic (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ALOTRÓPIC, -Ă adj. care prezintă alotropie. (< fr. alotropique)

alotropic (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ALOTRÓPIC, -Ă, alotropici, -e, adj. De alotropie. – Fr. allotropique.

alotropic (Dicționaru limbii românești, 1939)
*alotrópic, -ă adj. (d. vgr. allótropos, d. allos, altu, și trópos, mod). Chim. Care se prezentă [!] supt altă formă și cu alte proprietățĭ: gheața e o stare alotropică a apeĭ, ozonu e o stare alotropică a oxigenuluĭ.

alotropic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
alotrópic (-lo-tro-) adj. m., pl. alotrópici; f. alotrópică, pl. alotrópice

alotropic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ALOTRÓPIC, -Ă, alotropici, -ce, adj. De alotropie, care aparține alotropiei, privitor la alotropie. — Din fr. allotropique.