alopatie - explicat in DEX

alopatie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ALOPATÍE s. f. Tratament medical constând în administrarea unor medicamente în doze care, la omul sănătos, ar declanșa efecte contrare simptomelor caracteristice bolii care trebuie tratată. – Din fr. allopathie.

alopatie (Dicționar de neologisme, 1986)
ALOPATÍE s.f. (Med.) Procedeu de a trata o boală cu mijloace contrare naturii sale. [Gen. -iei. / < fr. allopathie, cf. gr. allos – altul, pathos – suferință].

alopatie (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ALOPATÍE s. f. procedeu terapeutic opus homeopatiei, bazat pe mijloace contrare naturii bolii. (< fr. allopathie)

alopatie (Dicționaru limbii românești, 1939)
*alopatíe f. (vgr. allopátheia, d. állos, altu, și páthos, suferință). Med. Nume dat medicineĭ uzuale ca să se distingă de omeopatie.

alopatie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
alopatíe s. f., art. alopatía, g.-d. alopatíi, art. alopatíei

alopatie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
alopatie f. întrebuințare de medicamente cu efecte contrare boalei, medicină tradițională în opozițiune cu omeopatia.

alopatie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ALOPATÍE s. f. Tratament medical constând în administrarea unor medicamente în doze care, la omul sănătos, ar declanșa efecte contrare simptomeior caracteristice bolii care trebuie tratată. — Din fr. allopathie.