alopat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ALOPÁT, alopați, s. m. Medic care tratează prin alopatie. – Din
fr. allopathe.alopat (Dicționar de neologisme, 1986)ALOPÁT s.m. Medic care tratează prin alopatie. [< fr.
allopathe].
alopat (Marele dicționar de neologisme, 2000)ALOPÁT s. m. medic care tratează prin alopatie. (< fr.
allopathe)
alopat (Dicționaru limbii românești, 1939)*alopát, -ă adj. (d.
alopatie).
Med. Care urmează sistema alopatiiĭ:
medic alopat. S. m. și f. Medic care vindecă pin [!] alopatie.
alopat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)alopát s. m.,
pl. alopáțialopat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ALOPÁT, -Ă, alopați, -te, s. m. și
f. Medic specialist în alopatie; adept al alopatiei. — Din
fr. allopathe.