alogen - explicat in DEX

alogen (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ALOGÉN, -Ă, alogeni, -e, adj. Care se deosebește prin natură și origine de mediul în care se află; alogenetic. ♦ (Despre populații) De origine străină, venit din altă parte. – Din fr. allogène.

alogen (Dicționar de neologisme, 1986)
ALOGÉN, -Ă adj. (Chim.) Deosebit prin natură și prin origine de mediul înconjurător. ♦ (Despre un component al unei roci) Format anterior rocii și într-un alt loc decât aceasta. ♦ (Despre o populație) Venit din altă parte, de altă origine. [< fr. allogène, cf. gr. allos – altul, genos – neam].

alogen (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ALOGÉN, -Ă adj. deosebit prin natură și prin origine de mediul înconjurător; alogenetic. ◊ (despre o populație; și s. m.) venit din altă parte, de altă origine. (< fr. allogène)

alogen (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ALOGÉN, -Ă, alogeni, -e, adj. Care se deosebește prin natură și origine de mediul în care se află. ♦ (Despre populații) De origine străină, venit din altă parte. – Fr. allogène (< gr.).

alogen (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
alogén adj. m., pl. alogéni; f. alogénă, pl. alogéne

alogen (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ALOGÉN, -Ă, alogeni, -e, adj. Care se deosebește prin natură și origine de mediul în care se află; alogenetic. ♦ (Despre populații) De origine străină, venit din altă parte. — Din fr. allogène.